Incepând cu data de 1 ianuarie 1976, în condiţiile în care cerinţele pentru alimentarea cu apă a folosinţelor şi volumele de apă uzate evacuate în receptori creşteau foarte mult, iar inundaţiile catastrofale din anii 1970 şi 1975 au produs pagube insemnate, apare in actuala forma de organizare Directia Apelor Ialomita Buzau.
Realizarea lacurilor de acumulare, a barajelor, derivaţiilor, lucrărilor de îndiguiri, apărări de maluri, regularizări şi întreţinerea cursurilor de apă, impunea aplicarea unei politici unitare privind conservarea, valorificarea şi protecţia resurselor de apă.
Problemele tot mai acute din domeniul apelor, au impus necesitatea coordonării pe bazine hidrografice a exploatării lucrărillor hidrotehnice, a utilizării complexe a apelor, a activităţilor de apărare împotriva inundaţiilor şi a prevenirii şi combaterii poluărilor.
Transformări ale formei de organizare:
1976 – Consiliul Naţional al Apelor – Direcţia Apelor Ialomita Buzau
1991 – Regia Autonomă “Apele Române” – Filiala Buzau
1998 – Compania Naţională Apele Române” S.A. – Direcţia Apelor Ialomita Buzau
2002 – Administraţia Naţională “Apele Române” – Direcţia Apelor Buzau Ialomita cu statut de regie autonomă
2005 – Administraţia Naţională “Apele Române” – Direcţia Apelor Buzau Ialomita cu statut de instituţie publică
2010 – Administraţia Naţională “Apele Române” – Administratia Bazinala de Apa Buzau Ialomita cu statut de instituţie publică
